Ultima oara cand am plans din cauza sportului era acum vreo 6 ani, cand Romania pierdea barajul cu Slovenia pentru Mondialul din Japonia si Coreea. Plangeam mai mult pentru Hagi, care devenise selectioner prea devreme si despre care eram convins ca urma sa fie desfiintat de catre “specialistii din fotbal”. Intre timp nu am mai plans din cauza sportului. M-am enervat cumplit cand Lazio ne-a eliminat in toamna dar nu am mai plans.
Aseara insa a fost altceva. Eram convins de valoarea fetelor din echipa de handball a Romaniei, chiar daca aveam o oarecare indoiala despre forma lor dupa ce am vazut cum s-au chinuit in aproape toate meciurile. Si calvarul a inceput. Franta (gazda CM) contra Romania. A propos de Franta, cred ca acestei tari nu ar trebui sa i se mai incredinteze organizarea vreunei competitii sportive de anvergura. De cate ori organzeaza ceva de atatea ori organzeaza si arbitraje si trage si sfori pentru ca echipa lor sa castige. Au ce este adevarat si acoperirea unor echipe competitive, dar nu formidabile. Sa ne amintim doar ca la CM de fotbal din 1998, echipa Frantei a fost ajutata copios de arbitrii si a ajuns campioana, ca anul acesta la Cupa Mondiala la rugby, arbitrul englez a ajutat flagrant Franta sa invinga Noua Zeelanda si astfel a pastrat-o in competitie. La fel si acum la handball, cand Franta organizeaza CM. Aseara doi agarici de prin Lituania pe post de arbitri au impins Franta pana in prelungiri si au macinat constant o echipa a Romaniei mult mai valoroasa. Am jucat prost prima repriza, am revenit incredibil in minutul 53 si arbitrii ne-au anulat un gol valabil in ultimele secunde, gol care ne-ar fi trimis in semifinale. Chiar nu stiam ca in Lituania oamenii mai au legatura si cu handball-ul si mai mult decat atat pot sa si dea lumii arbitri de CM. Dar am vazut si arbitrii din SUA la acest CM si nimic nu ma mai mira. Oricum in ciuda tuturor dificultatilor dupa patru reprize de prelungiri FETELE Maestrului TADICI au invins fara drept de apel Franta.
Inutil sa va spun ca ultimele minute meci si din seriile de prelungiri le-am vazut in picioare la nici un metru de televizor, inutil sa va spun ca finalul meciului m-a gasit plangand in hohote si bucurandu-ma pentru aceasta victorie. Eram singur in camera, era aproape miezul noptii si eu plangeam vazand acele fete care castigau pentru ele, pentru glorie, pentru noi. Remarcabil comentariul dlui Radu Naum care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu Cristian Topescu in zilele Olimpiadei de la Moscova cand se revolta pentru Nadia sau cand in timpul unui meci al Nationalei de fotbal cerea ca jucatori ca Balaci sau Camataru sa fie lasati sa plece sa joace in strainatate. Radu merita cu prisosinta premiile care le-a luat anul acesta pentru comentariile sale. Este foarte bun si creeaza o puternica emotie la televizor.
O mare bucurie am trait aseara si mi-au trebuit minute bune dupa sa ma linistesc. A fost un meci senzational, dramatic si care a avut happy-end pentru noi.
Fetele din echipa de handball a Romaniei merita toate felictarile iar lui Tadici ar trebui sa-i se faca o statuie. A reusit dupa ani si ani sa faca din aceasta echipa a Romaniei o adevarata forta si ce este mult mai interesant este faptul ca reuseste sa mai gaseasca fete talentate pentru acest sport care sa mentina o valoare ridicata a lotului.
FELICITARI SI SPER SA INVINGEM SI RUSIA MAINE SEARA!!!!
