Doru Toma

Ultima oara cand am plans din cauza sportului era acum vreo 6 ani, cand Romania pierdea barajul cu Slovenia pentru Mondialul din Japonia si Coreea. Plangeam mai mult pentru Hagi, care devenise selectioner prea devreme si despre care eram convins ca urma sa fie desfiintat de catre “specialistii din fotbal”. Intre timp nu am mai plans din cauza sportului. M-am enervat cumplit cand Lazio ne-a eliminat in toamna dar nu am mai plans.

Aseara insa a fost altceva. Eram convins de valoarea fetelor din echipa de handball a Romaniei, chiar daca aveam o oarecare indoiala despre forma lor dupa ce am vazut cum s-au chinuit in aproape toate meciurile. Si calvarul a inceput. Franta (gazda CM) contra Romania. A propos de Franta, cred ca acestei tari nu ar trebui sa i se mai incredinteze organizarea vreunei competitii sportive de anvergura. De cate ori organzeaza ceva de atatea ori organzeaza si arbitraje si trage si sfori pentru ca echipa lor sa castige. Au ce este adevarat si acoperirea unor echipe competitive, dar nu formidabile. Sa ne amintim doar ca la CM de fotbal din 1998, echipa Frantei a fost ajutata copios de arbitrii si a ajuns campioana, ca anul acesta la Cupa Mondiala la rugby, arbitrul englez a ajutat flagrant Franta sa invinga Noua Zeelanda si astfel a pastrat-o in competitie. La fel si acum la handball, cand Franta organizeaza CM. Aseara doi agarici de prin Lituania pe post de arbitri au impins Franta pana in prelungiri si au macinat constant o echipa a Romaniei mult mai valoroasa. Am jucat prost prima repriza, am revenit incredibil in minutul 53 si arbitrii ne-au anulat un gol valabil in ultimele secunde, gol care ne-ar fi trimis in semifinale. Chiar nu stiam ca in Lituania oamenii mai au legatura si cu handball-ul si mai mult decat atat pot sa si dea lumii arbitri de CM. Dar am vazut si arbitrii din SUA la acest CM si nimic nu ma mai mira. Oricum in ciuda tuturor dificultatilor dupa patru reprize de prelungiri FETELE Maestrului TADICI au invins fara drept de apel Franta. 

Inutil sa va spun ca ultimele minute meci si din seriile de prelungiri le-am vazut in picioare la nici un metru de televizor, inutil sa va spun ca finalul meciului m-a gasit plangand in hohote si bucurandu-ma pentru aceasta victorie. Eram singur in camera, era aproape miezul noptii si eu plangeam vazand acele fete care castigau pentru ele, pentru glorie, pentru noi. Remarcabil comentariul dlui Radu Naum care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu Cristian Topescu in zilele Olimpiadei de la Moscova cand se revolta pentru Nadia sau cand in timpul unui meci al Nationalei de fotbal cerea ca jucatori ca Balaci sau Camataru sa fie lasati sa plece sa joace in strainatate. Radu merita cu prisosinta premiile care le-a luat anul acesta pentru comentariile sale. Este foarte bun si creeaza o puternica emotie la televizor.

O mare bucurie am trait aseara si mi-au trebuit minute bune dupa sa ma linistesc. A fost un meci senzational, dramatic si care a avut happy-end pentru noi.

Fetele din echipa de handball a Romaniei merita toate felictarile iar lui Tadici ar trebui sa-i se faca o statuie. A reusit dupa ani si ani sa faca din aceasta echipa a Romaniei o adevarata forta si ce este mult mai interesant este faptul ca reuseste sa mai gaseasca fete talentate pentru acest sport care sa mentina o valoare ridicata a lotului.

FELICITARI SI SPER SA INVINGEM SI RUSIA MAINE SEARA!!!! 

La Registrul Comertului Bucuresti pana acum cateva zile nu functiona decat un amarat de barulet la etajul 1 langa salile de judecata. Acolo cei care doreau sa bea un suc, o cafea sau sa manance un sandwich puteau sa faca acest lucru. Adevarat este faptul ca spatiul acolo nu era prea mare. Prin urmare, ori domnii care administrau acest bar ori alti domni intreprinzatori s-au gandit sa deschida unul mai mare. Zis si facut! Au deschis, la parter chiar vis-a-vis de spatiul pentru eliberarea certificatelor constatatoare, un bar/restaurant/bistro/cantina sau ce o fi ea de dimensiuni apreciabile. Sincer sa fiu stiu fast-food-uri mari in Bucuresti cu spatii de servire mai mici. Toate bune pana acum veti spune, ce  e rau in asta? Rau este faptul ca acest bar are o mare problema cu aerisirea.  Cred de fapt ca ea nu se realizeaza decat prin usa de acces de afara si mai ales pe cea care da in cladirea Registrului in zona scarilor si a liftului. Mirosul de mancare este foarte greu si este o “placere” deosebita sa vii din strada si sa te loveasca o mireasma asa de placuta. Oare cei de la Registru nu au nimic de spus sau pe ei nu ii deranjeaza?? Sau poate oricum nu conteaza pentru ca primul afectat este publicul. Si oricum nici faptul ca nu exista locuri de parcare nu priveste pe nimeni. Nici faptul ca politia isi face suma de amenzi pentru parcare in aceasta zona nu este treaba nimanui. Singurul vinovat este contribuabilul care oricum le plateste pe toate: si taxele la RC si amenzile la politie si sandwich-urile de la bar. Si daca tot plateste de ce sa nu suporte si conditiile prezentate mai sus. Pentru ca in fond la Registrul Comertului miroase foarte bine…    

Dupa ce acum cateva zile scriam un scurt post denumit “Lehamite” generat de blocajele de trafic produse in preajma Sf. Nicolae, azi trebuie sa spun ca incep sa sper ca sarbatorile si perioada cumparaturilor care este in toi nu vor mai bulversa traficul la fel ca anii trecuti. De ce?? Azi dimineata la ora 7.30 cand eram deja in trafic am vazut foarte multi politisti de la circulatie deja in intersectii. M-am mirat si am zis ca ma rog Magheru e Magheru si  poate trebuie sa plece vreun “marinar” sau “motociclist” la aeroport si de asta este politia in strada. Dar mai tarziu am vazut un politist care a reusit sa ma lumineze asupra numarul mare de geci reflectorizante aflate in trafic asa matinal. Pe spatele hainei sale scria: Politia Rutiera Cluj. Atunci am inteles Politia bucuresteana a apelat la colegii din tara pentru a putea organiza haosul din Bucuresti. Sper sa si reuseasca si sa putem merge ceva mai civilizat in zilele urmatoare. In plus am vazut un politist inclusiv la intersectia CA Rosetti cu Dionisie Lupu, unde cred ca nu am vazut niciodata asa o minune. Oricum stiti cum e speranta moare ultima… 

O stire de presa anunta astazi 9 decembrie 2007, ca decanul Baroului Bucuresti, Maestrul Cristian Iordanescu a incetat din viata. Este un soc pentru avocatura bucuresteana care isi pierde astfel seful ales in urma cu cateva luni pentru un nou mandat. Despre el, mai ales acum nu se pot spune decat lucruri frumoase si trebuie sa ne amintim de el doar pentru calitatile lui de bun profesionist in domeniul juridic si sa incercam iertam greselile pe care le-a facut in timpul vietii sale. Din pacate nu vreau sa ma gandesc ce va urma acum in Baroul Bucuresti, care cu greu reusise sa-si aleaga un conducator anul acesta. Lupta pentru suprematie va reincepe, atacurile la fel si probabil ca Baroul va trece iar printr-o perioada de convulsii si framantari. ce ramane cert este faptul ca avocatura romaneasca a pierdut in ultimele luni doua nume mari: Antonie Iorgovan si Cristian Iordanescu.

Dumnezeu sa-i ierte pe amandoi!

Dupa 3.45 ore facute aseara in trafic de la birou-acasa, pe traseul Piata Universitatii, Sofitel, Brancoveanu si 45 de minute de cautat loc de parcare astazi dimineata la ora 8 nu mai simt decat un imens sentiment de LEHAMITE, fata de acest oras cu ifose europene si cu infrastructura rutiera demna de state bananiere. In rest dupa un asemenea inceput de zi numai de munca nu mai ai chef. Sa auzim de…mai bine!!!!