Doru Toma

18 decembrie, lumea se pregateste de Craciun. Bucurestiul este intesat de masini si oameni care alearga care incontro pentru a pregati Sfintele Sarbatori. Drumul meu nu ajunge in aceasta dimineata spre magazine ci spre IOB. Ce este IOB, probabil ca se intreaba cei mai multi. IOB este Institutul Oncologic Bucuresti. Locul in care multi oameni isi cauta prelungirea vietii dupa ce au fost afectati de cancer sau/si ultimul loc in care multi merg pentru ultima data in viata. IOB-ul este pentru unii leac si pentru altii sfarsit. La etajul 4, acolo unde este chirurgia, apropierea Craciunului nu se prea poate citi pe fetele oamenilor. Poate putina speranta si in general foarte multa teama. Teama de moarte, teama ca nu o sa-si mai vada familia, teama ca poate ultimul Craciun si-l vor petrece in spital. Copii aducandu-si parintii, soti aducandu-si sotiile, parinti aducandu-si copiii. Toti asteapta in fata usii sa afle care este verdictul in lupta cu cancerul. Toti spera sa fie mai bine si spera sa inceapa anul 2009 cu bine. Toti stau ingandurati si tristi. Unii resemnati si altii optimisti. Oamenii renunta la parti din organism cu speranta ca vor mai trai cateva zile in plus. Asta face cancerul in cazul in care nu omoara rapid, o face lent si mutilandu-si victima. Viata in urma acestui contact cu cancerul nu mai are acelasi sens. Este doar o numaratoare descrescatoare parca mult mai rapida decat in mod normal. Scoatem un ganglion sau pe toti, scoatem un san sau pe amandoi, facem chimio sau radioterapie nimic nu este sigur in proportie maxima. Doctorii ori cat de bine pregatiti ar fi nu pot infrange sau vindeca aceasta boala. In multe cazuri nici macar nu pot spune cu exactitate cat si cum vor taia sau scoate dintr-un biet om. Si medici de la IOB in frunte cu prof. Blidaru chiar sunt intre cei mai buni.
Stau si astept sa vad ce se va intampla in aceste zile cu mama, iar langa mine se aseaza o doamna cam de varsta mamei mele. Ai zice ca asteapta sa intre in salon si sa se lupte cu cancerul. E trista! E de inteles. Sta si se gandeste cum va fi si ce va fi. Langa ea se aseaza o tanara imbracata in pijama si care vine din salon. Ii spune: – Ce faci mama?? Mamei ii vine sa planga dar se tine tare.-Ce sa fac mama, ti-am adus niste cornuri si niste iaurt. – Dar mama, am frigiderul plin deja, nu mai am nevoie de nimic. – Ei lasa mama sa mananci. – Bine le duc in frigider, spune fata. Si pleaca. Mama abia isi retine lacrimile. Durerea este maxima. Este doar un mic fragment din cele care se petrec in fiecare zi la IOB.
Pe langa aceste drame cotidiene, faptul ca PDL a facut alianta cu PSD pare un joc de copii. Cui ii pasa la IOB daca Buldogul este la Interne sau la Dezvoltare Regionala??? Nimanui. Oamenii de aici ar fi mult mai interesati daca cineva le-ar putea prelungi viata sau i-ar vindeca de cancer. Dar asta nu o stie decat Dumnezeu si in nici un caz copiii astia mari care se bat pe ministere cum ne bateam noi pe jucarii cand eram mici.
Va urez tuturor Sarbatori Fericite si un An Nou cu multa sanatate!!!

PS textul de mai sus a fost scris chiar in incinta sectiei de Chirurgie de la IOB.